Cum respectă ceaiul negru standardele internaționale de siguranță alimentară?

Conformitatea privind reziduurile de pesticide: limitele maxime de reziduuri (MRL) și siguranța ceaiului negru

Referințe globale pentru limitele maxime de reziduuri (MRL) în ceaiul negru: alinierea cu FDA, EFSA și Codex Alimentarius

Regulatorii în domeniul siguranței alimentare din întreaga lume stabilesc niveluri maxime de reziduuri de pesticide (MRL) pentru ceaiul negru, deși există diferențe destul de mari între acestea. Luați în considerare trei actori importanți: FDA din SUA, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) și Comisia Codex Alimentarius la nivel global. Fiecare dintre aceștia are o abordare proprie privind reglementarea pesticidelor în produsele de ceai. Codex acoperă 31 de pesticide diferite, în timp ce UE merge mult mai departe, stabilind peste 800 de limite specifice pentru substanțe. Multe dintre aceste standarde ale UE sunt, de fapt, mult mai riguroase comparativ cu orientările Codex și cu reglementările din SUA, în special în ceea ce privește anumite substanțe chimice, cum ar fi neonicotinoizii și organofosfații, precum clorpirifosul. Atunci când nu este stabilită o limită specifică pentru un anumit pesticid în ceai, majoritatea țărilor recurg la o valoare prag standard de 0,005 mg pe kg. Aceasta creează probleme reale pentru exportatori, deoarece o livrare care îndeplinește toate cerințele într-o țară poate fi respinsă integral în altă țară. De aceea, afacerile inteligente nu se conformează doar regulilor cele mai ușoare, ci asigură, în schimb, că testările lor corespund fiecărui mercat țintă. Colaborarea cu laboratoare certificate, care respectă standardele ISO/IEC 17025, ajută la prevenirea acelor situații frustrante în care livrările rămân blocate la vamă sau, mai rău, sunt respinse în totalitate.

Principalele pesticide neconforme din ceaiul negru – Clorpirifos, Bifentrin și impacturile reglementare

Când vine vorba de importurile de ceai negru, clorpirifosul și bifentrina continuă să apară ca principalele substanțe problematice printre pesticidele interzise. Clorpirifosul a fost, de fapt, interzis în întreaga Europă încă din 2020, deși multe țări producătoare de ceai încă permit utilizarea sa. Aceasta a condus la respingerea aproximativ a 23 % dintre loturile de ceai la frontierele UE, doar în anul trecut. Bifentrina este un alt „copil problemă”, apărând în concentrații care depășesc limitele maxime admise în aproximativ 15 % dintre toate probele analizate. De ce? Pentru că acest pesticid specific persistă în mediu și nu se degradează ușor în prezența căldurii, în timpul proceselor lungi de uscare și fermentare la care sunt supuse frunzele de ceai. Sancțiunile pentru aceste nereguli sunt severe și aplicate imediat. Loturile de ceai care nu respectă standardele sunt fie distruse, fie returnate în țara de origine. Mai grav, recent a avut loc un rechemare masivă, în Statele Unite, a aproape unui milion de unități, datorită contaminării cu clorpirifos. Furnizorii care eșuează în mod repetat la inspecții pot ajunge pe liste de monitorizare întreținute de autoritățile europene sau pot fi supuși restricțiilor de import impuse de reglementatorii americani. Deși urmărirea reziduurilor de pesticide pe întreaga lanță de aprovizionare — de la ferme până la procesare — rămâne cea mai eficientă metodă de apărare împotriva acestor probleme, implementarea unei astfel de monitorizări cuprinzătoare nu este întotdeauna ușoară în practică.

Siguranța față de metale grele și microbienă în lanțurile de aprovizionare cu ceai negru

Limite pentru plumb, cadmiu și arsens: Testare conform ISO 17025 pentru exportatorii de ceai negru

Ceaiul negru tinde să absoarbă metale grele precum plumbul, cadmiul și arsénul, în principal prin solul în care crește, dar și din poluarea aerului pe care îl respirăm. Aceste metale pot fi destul de dăunătoare pentru sănătatea noastră pe termen lung. Există limite stricte stabilite pentru cantitatea maximă admisă din aceste metale în frunzele uscate de ceai. De exemplu, conținutul de plumb nu trebuie să depășească 0,5 părți pe milion, cel de cadmiu trebuie să rămână sub 0,1 ppm, iar cel de arsén este limitat la aproximativ 1,0 ppm. Uniunea Europeană, Administrația Americană pentru Alimente și Medicamente (FDA) și Ministerul Japonez al Sănătății au toate reguli privind aceste substanțe. Laboratoarele certificate conform standardelor ISO/IEC 17025 efectuează de obicei analize denumite spectroscopie de absorbție atomică sau spectrometrie de masă cu plasma cuplată inductiv pentru a obține măsurători precise. Există și un fenomen interesant legat de anotimpuri. Conform unui studiu publicat anul trecut în revista Food Safety Journal, ceaiul recoltat în vară absoarbe cu aproximativ 23% mai mult cadmiu decât cel cules în primăvară. Acest lucru înseamnă că programele de testare trebuie să țină cont de sezonalitate atunci când colectează probe. Obținerea unor rezultate de testare corecte începe cu tehnici adecvate de eșantionare aplicate întregii serii și cu asigurarea faptului că nu are loc nicio contaminare suplimentară în timpul operațiunilor de transport sau stocare.

Gestionarea Riscului Microbian: Numărul Total de Colonii, Coliformele și Controlul Patogenilor în Procesarea Ceaiului Negru

Principala sursă a problemelor microbiologice în ceaiul negru provine din ceea ce se întâmplă după recoltare, în special în timpul etapelor în care ceaiul este împăturit, rulat și lăsat să se usuce natural. Aceste procese creează condiții favorabile dezvoltării bacteriilor, datorită umidității și căldurii abundente. Producătorii de ceai trebuie să supravegheze cu atenție mai multe zone cheie. Ei trebuie să mențină numărul total de plăci bacteriene sub 10.000 pe gram de produs. Nu trebuie să existe nicio urmă de bacterii coliforme, deoarece acestea indică adesea o posibilă contaminare fecală. De asemenea, nu este admisă prezența niciunui microorganism periculos, cum ar fi Salmonella sau E. coli. Pentru a aborda eficient aceste probleme, multe fabrici aplică tratamentul cu abur asupra frunzelor uscate, monitorizează cu grijă nivelul de umiditate, astfel încât acesta să rămână sub 5 %, și se asigură că fermentația atinge cel puțin 70 de grade Celsius, pentru a distruge bacteriile termofile. Atunci când unitățile implementează corect protocoalele HACCP, concentrându-se în special pe zone precum conexiunile benzilor transportoare și stațiile de ambalare, împreună cu testarea regulată a suprafețelor echipamentelor, pot reduce formarea biofilmului cu aproape 90 %. Acest lucru face o diferență semnificativă în controlul calității în ansamblu.

Cadrele reglementare care reglementează siguranța ceaiului negru pe principalele piețe

Producătorii de ceai care lucrează cu ceaiul negru se confruntă cu o rețea complexă de reglementări la toate nivelurile, de la cel global până la cel local. La nivel internațional, organizații precum Codex stabilesc standardele de bază privind pesticidele și contaminanții. În același timp, ISO elaborează specificații detaliate privind procedurile de testare și sistemele de control al calității, în special standardul său ISO 22000. FAO joacă, de asemenea, un rol important, sprijinind dezvoltarea capacităților din regiunile de cultivare a ceaiului din întreaga lume. La nivel regional, reglementările Uniunii Europene sunt deosebit de stricte în ceea ce privește reziduurile de pesticide, conform Regulamentului (CE) nr. 396/2005, și limitele de metale grele stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1881/2006. Pe cealaltă parte a Atlanticului, reglementatorii americani aplică Legea federală privind alimentele, medicamentele și produsele cosmetice (Federal Food, Drug, and Cosmetic Act), împreună cu diverse alerte privind importurile, pentru a monitoriza produsele care intră pe teritoriul țării. Principalele țări producătoare de ceai au, de asemenea, abordări proprii. FSSAI din India, KEBS din Kenya, SLSI din Sri Lanka și standardele GB din China impun toate reguli specifice privind practicile agricole, igiena fabricilor și urmărirea produselor pe întreaga lanță de aprovizionare. Există, de asemenea, programe voluntare de certificare demne de menționat. Certificarea organică urmează orientări diferite, în funcție de faptul dacă se bazează pe Regulamentul UE 2018/848 sau pe standardele USDA NOP. Certificarea Fair Trade adaugă considerente etice suplimentare, asigurând în același timp că părțile terțe verifică efectiv aceste afirmații în raport cu realitatea, pe întreaga durată a procesului de producție.

Cele mai bune practici preventive: GAP și GMP pentru conformitatea constantă a ceaiului negru

De la câmp la ambalajul final: Cum reduce integrarea GAP-GMP riscul de contaminare în ceaiul negru

Combinarea Bunelor Practici Agricole (GAP) cu Bunele Practici de Producție (GMP) creează probabil cea mai eficientă apărare împotriva problemelor de siguranță în producția de ceai negru. GAP abordează problemele care apar în stadiile incipiente ale activității agricole — cum ar fi utilizarea incorectă a pesticidelor, acumularea metalelor grele în sol și poluarea surselor de apă. Fermierii abordează aceste probleme prin alegerea unor agrochimicale testate științific, prin amenajarea zonelor tampon în jurul uzinelor și prin verificarea calității solului chiar înainte de începerea plantării culturilor. Pe partea de fabricație, GMP se concentrează pe menținerea igienei deplină în timpul procesării. Aceasta presupune respectarea unor reguli stricte de curățare, controlul atât al temperaturii, cât și al umidității în timpul uscării frunzelor, monitorizarea prezenței alergenilor și a materialelor nedorite care ar putea contamina produsul, precum și asigurarea faptului că angajații cunosc și aplică corect tehnici de igienă adecvate. Companiile care aplică ambele sisteme pe întreaga lor scară operațională — de la răsaduri până la produsele ambalate — întâmpină mai puține probleme legate de conformitatea reglementară decât cele care nu le aplică. Auditurile din domeniu arată că gradul de conformitate crește cu aproximativ 30 % atunci când aceste practici sunt aplicate corespunzător. O urmărire mai bună a originii produselor ajută companiile să reacționeze mai rapid în cazul unor eventuale defecțiuni. În plus, această abordare le conferă o imagine pozitivă în fața inspectorilor guvernamentali și a cumpărătorilor din magazine, transformând astfel o cheltuială care, în trecut, era percepută doar ca o obligație, într-un factor real de avantaj competitiv pe piață.